Iohannis II, o chestiune de asumare, nu de castig

am câștigat! În esență, e despre conștientizare și responsabilizare, nu despre o alegere făcută. Avem o fractură în gândire, un scurtcuit care ne-ar putea conduce către un scenariu deja trăit în ultimii cinci ani. Românii nu au mers la urne pentru Iohannis II, ci pentru a nu ieși Dăncilă, iar acest lucru trebuie gândit și regândit de recent realesul președinte. El a primit o misiune, a fost responsabilizat de români să facă o dovadă pentru următorii cinci ani.

au ieșit deja primele comentarii, atât în privința celui învins, cât și în privința învingătorului. Da, ne merge bine, suntem mai pro-europeni decât am fost acum două săptămâni pentru că, nu-i așa?, a ieșit gândirea pro-vestică. Dar, totuși, avem în față o degradare deșănțată a discursului politic: voi fi alături, mă voi implica, vom face, vom drege, etc. Concret? Nimic. Date. România Educată, unul dintre proiectele lui Iohannis, este un mare flatus vocis, un praf în ochi aruncat celor care au cutezat să întrebe despre ce interese ar avea președintele ales în zona educației în următorul mandat. 35% dintre români nu citesc…nimic. Să vedem cum va rezolva președintele această enigmă.

îmbătați de nebunia procentelor, uităm să așezăm lucrurile pe o axă normală. Realesul președinte, cu promisiuni de implicare socială, trece invizibil în situații gen cazul Dincă sau naufragiul blestemat al vasului cu ‘nșpe mii de oi la bord. Nimic. Nu am primit nicio licărire, niciun cuvânt sau bici aruncat către autoritățile competente. Dacă nu acum, atunci când să vedem puțin joc de glezne? Acum, când este vorba despre asumare și când am dori să vedem primele reacții. Nimic. Observați, vă rog, de câte ori repet acest cuvânt atunci când e vorba despre această funcție, nimic.

cinci ani. Aceasta este perioada în care ne vom da seama dacă ne vom face bagajele sau această pseudo-alegere are șanse reale să se transforme într-o adevărată alegere. Cam despre acest lucru este vorba, la urma urmei, despre cum va reuși Iohannis II să îi reașeze pe români pe o axă a normalității. Dar, desigur, vorba unui psiholog cu care am dialogat, normalitatea este acea realitate văzută de cei mulți, de mase, normal nu este ceea ce văd eu sau tu. Avem șanse ca noi, în anumite bule, să ne trăim propriile anormalități. Cu speranța că #nevomfacebine.

foto: pixabay.com